Călătoriile pe care le-am făcut cândva

Trăim vremuri tulburi cu momente în care ne dorim cu ardoare lucruri pe care nu le putem avea ACUM, iar asta ne face să ne punem diverse întrebări. Da, din păcate este și cazul călătoriilor și al acestei mult așteptate vacanțe de vară. Dorințele noastre cele mai adânci, alea la care te gândești înainte să adormi, alea la care te gândești când ceva nu merge așa cum ar trebui, alea la care poți reflecta oricând, alea care îți smulg zâmbetul în cea mai aglomerată intersecție din oraș, alea care uneori pur și simplu te lovesc, dar și alea care te pot răpune de frustare că în loc să devină realitate ele se înmulțesc la nesfârșit, unele din altele și tot așa… toate sunt vise ce ne împing mai departe ori ne țin pe loc.

Dar care-i treaba cu visele? Visele “cu ochii deschiși” sunt dorințe neîmplinite încă, niște existențe pur ipotetice care ajung la noi, par că ne caută în Univers și atunci când ne găsesc ne asediază. Cum ne găsesc însă aceste vise în Univers?

De ce visez eu de exemplu să ajung la Capul Nord sau să am o vie în Toscana și alții viseasă să facă bani, să-și cumpere cea mai scumpă mașină de pe piață sau să se cazeze în Atlantis, sau alții de ce visează să ajungă în Spațiu, să conducă o navetă spațială, sau alții visează să aibă cele mai trandy și glamour haine și accesorii și să ajungă la cele mai tari petreceri din Ibitza sau St. Tropez, sau alții visează altceva (nu știu, completați voi cu visele voastre)… ?? M-am gândit și mă gândesc la asta și fără studii de psihologie sau altceva de genul acesta nu am o explicație logică, dar am o explicație total irațională.

Este vital să visăm, face parte din natura noastră. Se întâmplă des mai ales în călătorii să ne oprim o clipă în fața unui sentiment de deja vu și să ne spunem "parcă am mai fost pe aici!". Și poate într-o viață anterioară chiar am mai fost. Poate că avem ceva lăsat neterminat într-un loc din lume și din acest motiv magnetismul funsționează intens și ne atrage spre acel loc iar și iar. Sau dimpotrivă...

Și așa cum cred că ne căutăm jumătatea până o găsim (căci în altă lume am mai întâlnit-o și a făcut parte din întregul nostru, pe vremea când oamenii aveau 8 mâini, 8 picioare, două capete și o singură inimă) ca să ne întregească, tot așa ne căutăm și locul de care am aparținut cândva, și bunurile pe care le-am avut cândva și experinețele pe care le-am trăit cândva și călătoriile pe care le-am făcut cândva.