Câteva locuri din România care-mi plac de multă vreme

M-am plimbat prin România și vreau din suflet să o mai pot face mulți ani de acum încolo. Pasiunile mele pentru diferite locuri din România s-au schimbat de-a lungul timpului, de exemplu de ani de zile ador zona săsească cu Bisericile și Cetățile fortificate, însă unele locuri chiar dacă n-au ajuns vreodată prin fruntea unui clasament de-al meu, m-au impresionat de la prima vedere și n-am mai putut să le scot de la inimă, cumva fără să le aprofundez neapărat ele au devenit România mea, o Românie care merită vizitată și pentru care merită să ne urcăm în mașină și să pornim la drum.

Bucureşti, Cişmigiu, văzut prima oară în iulie 2007.

Pentru că Bucureștiul nu e chiar aşa oribil pr cum se spune, pentru că sunt unele locuri extrem de plăcute şi pentru că în Cișmigiu am mâncat pe o băncuţă trufe negre de la Capşa fără să îmi pese de nimic. Eram într-un oraș unde chiar nu mă cunoștea nimeni și a fost un sentiment atât de plăcut!

Maramureş, Săpânţa, văzut prima oară în mai 2007.

Pentru că probabil e singurul cimitir din lume care nu te face să fii cu adevărat trist, pentru că am mers atât de departe cu sadismul că mi-am luat acasă replica din lemn la scară mică a unei cruci de acolo, pentru că e ceva ce nu vezi în fiecare zi şi mi-a luat destul de mult până să ajung acolo. Între timp am mai reușit să ajung încă o dată și drept să vă spun acum parcă sentimentele mi-au fost ceva mai amestecate.

Delta Dunării, Plaja dinspre Mare de la Sfântul Gheorghe, văzută prima oară în august 2007.

Pentru că mi-am dorit să văd Delta de multă vreme, pentru că am vrut să stau cu un picior în Mare şi cu unul în Dunăre, pentru că plaja minunată de la Sf. Gheorghe e liniştită, iar eu aveam nevoie de linişte mai mult decât credeam. Nu ştiu cum să-i mulţumensc mării pentru valurile din săptămâna aceea.

Clujul noaptea văzut de la Belvedere, văzut prima oară în iunie 2004.

Pentru că momentan e casa mea, e locul unde încă încerc să-mi găsesc un rost, pentru că mă face măndră de Transilvania, pentru că m-am îndrăgostit de Cluj iremediabil când l-am văzut exact din acest loc.

Nu-mi pierd speranţa, vor fi şi alte locuri pe care să le iubesc, pe care sper să le vad nu doar în poze, pe care sper să le pot aprecia la justa valoare, dar acestea vor fi mereu parte din mine.