Asta nu e vara pe care am așteptat-o atât de mult! Temperaturile din ultima săptămână nu-s de vară, nu-s de iulie, mă deprimă ploaia și frigul acesta de toamnă, frig care chiar nu-și are locul aici și acum. Cu riscul de a trasnsforma ideea articolului într-o lamentare englezească despre vreme, trebuie să-mi pot manifesta nemulțumirea pentru acest anotimp incert pentru că ȘTIU că nu sunt singura meteodependentă nemulțumită. Iar eu iubesc vara cu toată inima!... M-am deprimat și mi-am permis să mă transform într-un copil răsfățat și la fel ca și Goe, mi-am zis: “eu vreau să vie!” :)
Însă spre deosebire de personajele lui Caragiale eu am capacitatea să fac ca ceva “să vie” măcar în visele mele. Și am zâmbit pentru câteva secunde unor amintiri dragi, nu foarte îndepărtate, pe când mă bălăceam în ape ireal de albastre și mă bucuram de cel mai frumos soare care îmi putea atinge pielea. Soarele Greciei. E ciudat și oarecum nedrept să mă gândesc la Grecia atât de rar și să pomenesc atât de des de Italia sau Franța. Știu că cele două sunt la inima mea, dar cum ar putea Grecia să nu fie? Cred că singurul ei dezavantaj este că am vizitat-o mai puțin. Oare îmi voi putea lua revanșa cândva și să mă întorc mai des? Pentru un sejur măcar? Cer prea mult? Mi-e dor de mare și se pare că nu-s singura, o fi tot vreme aiurea, dar am citit pe la alți prieteni pe bloguri ori simple și atât de grăitoare statusuri pe Facebook “mi-e dor să văd marea/ să o aud/să o simt etc…”
Așa că surâsul meu în plină vară (*de la filmul cu același nume) sunt câteva imagini pe retină cu o Grecie mai albastră și mai caldă decât oricând, o apă extrem de albastră în Corfu, un soare sublim la Atena, orășele cu străduțe cât niște coridoare în Creta sau o insulă cu gust de fistic în Aegina. Pe scurt, Grecia mea, Grecia noastră sinonimă cu Vara. Îmi dădui pentru a mia oară seama că uneori nu sunt prea slobodă la gură când vine vorba de destinațiile care-mi plac cu adevărat și mă gândesc cât de aiurea e să nu documentez în articole mai complexe unele destinații, dar poate acest dor de mare și această suprasturație de vreme rea mă vor ajuta să fiu mai productivă în această direcție.
Mai este cineva deranjat de absența căldurii la mijloc de iulie? Mai tânjește cineva după mare în plină vară?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu