Și acum îmi amintesc de mine pentru prima dată pe pământ francez. Eram în autobuzul care mă transporta de la aeroportul Beauvais în capitala Franței. Autobuzul acela făcea mult pe drum, mai mult decât m-am așteptat eu, mergeam și înaintam pe o ploaie măruntă de octombrie și încercam să reperez tot ce vedeam... La un moment dat am zărit clădirile înalte din La Defence, era imposibil să le ratezi chiar și de pe autostradă, dar nu acela era Parisul la care visasem din copilărie, era cu totul altceva... și atunci am zărit Turnul, vârful lui... și am știut că mă voi întoarce, că mă voi afla lângă el, că voi urca și visul mi se va împlini.
Mă întreb dacă în ziua de azi, mai există posibilitatea viselor de acest gen? Și asta pentru că totul este acum atât de accesibil. La mine atunci începuse o poveste frumoasă cu Franța, urma să rămân o vreme și urma să îmi trăiesc pe cât posibil visul, dar visul nu se referea la o țară ci la "a descoperi", verbul care în timp s-a dovedit a fi sinonim cu a iubi, dar asta e altă poveste...
De micută, de pe vremea când nu știm atâtea despre lumea asta largă, mi-am dorit să văd 3 locuri de pe Pământ: Parisul, Veneția și Egiptul. S-a întâmplat ca în 2009 să le văd pe amândouă la diferență de 3 luni. A fost o întâmplare frumoasă, dar care mi-a marcat cumva existența. Din păcate în Egipt încă nu am ajuns, dar nu am renunțat la vis.
Azi o să vă vorbesc despre Paris, iar Veneția o lăsăm pe săptămâna viitoare, așa că nu lipsiți de la întâlnire :)
Acum Parisul este un vis posibil, poate pe când părinții nostri trăiau în comunism era de-a dreptul extravagant să te gândești că îți poți petrece un weekend la Paris. Dar acum nu mai este și Ce fericire! Parisul este un oraș extraordinar, are o forță impresionantă, te copleșește și în funcție de cât de matur ești cred că îți dă și niște lecții de ținut minte. Parsiul este mai mult decât un tur de forță al obiectivelor turistice cunoscute și mult mai mult decât se poate înțelege din expresii ca "oraș al luminilor" sau "oraș al iubirii". Parisul pare nemărginit și cred că este pe bune în mintea oricărui turisit/călător/visător.
Dacă întrebăm 100 de persoane ce înseamnă Parisul pentru ele, vom primit 100 de răspunsuri diferite și în același timp 100 de răspunsuri asemănătoare. Este din acest punct de vedere Parisul, paradoxal? Cu siguranță, ESTE! Și cum n-ar fi un oraș atât de celebru încât indiferent de gradul de educație oamenii îl cunosc și îl doresc?
Nu încerc să vă vând azi Parisul înșirând obiective turistice cunoscute peste tot, cel puțin de cei care ar citi blogul acesta, și oricum n-ai cum să vinzi Parisul atâta timp cât el se vinde prin propriul nume. Totuși vă invităm să consultați oferta TamicrisTours, dacă vă tentează o escapadă inedită și fabuloasă.
Pentru mine Parisul e poetic, e metaforizat de fiecare nouă vizită. Fie că mă duc la Versailles sau la Disneyland (asta ca să rezum într-o antiteză tot ce poate fi pus în opoziție în Paris), Parisul îmi spune o poveste, poate doar în închipuirea mea (sau a tuturor celor care îmi confirmă spusele), sau poate fi purul adevăr.
Anul trecut am ajuns la Paris, din nou și sper să mă credeți dacă vă spun că toate zilele în care am stat acolo am auzit în minte o muzică frumoasă, ceva între Sous le Ciel de Paris și Paris, Paris! Dacă a fost nebunie, măcar a fost una frumoasă, e pe încercate. Cine vrea la Paris, mâna sus!! :)
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu